Te uiţi la poze şi nu îţi vine să crezi. Vezi fata în roşu, vezi fata şi tunul de apă, imagini emblematice deja, care nu au scăpat de pe niciun wall de Facebook. A început de la nişte hipioţi care voiau să salveze câţiva arbori seculari ce urmau să fie înlocuiţi cu încă un mall şi s-a ajuns la cel puţin doi morţi, 1.700 de răniţi şi mii de oameni arestaţi.

Un protest iniţial cu miză ecologistă a devenit peste noapte cea mai mare mişcare de contestare a puterii unui titan politic, care a adunat cea mai solidă coaliţie de guvernământ din ultimele trei decenii. Nu sună foarte străin, nu? Şi totuşi, România nu e Turcia, iar cei care încearcă acum să găsească asemănări, pentru a-i motiva pe români să iasă în stradă împotriva "sultanului" (fie duetul Antonescu-Ponta, fie Traian Băsescu – cum îi convine fiecăruia) dau dovadă de o limitare şi un oportunism periculoase. Când au ieşit bulgarii în stradă, de exemplu, din cauza situaţiei economice, a corupţiei şi a contractelor păguboase ale statului, de ce nu au existat aceste trimiteri către România?

Din ceea ce se întâmplă acum în Turcia, pot fi identificate două asemănări cu peisajul românesc. Prima este foarte simplă şi umană. Oamenii s-au adunat în jurul celor care voiau să salveze copacii din calea şantierului pentru că s-au săturat de emblematicul dispreţ al unui conducător care a luat cu două mâini puterea din stat şi s-a întors arogant cu spatele la ei, neştiuitorii, oamenii mici.

A doua asemănare este lipsa antrenamentului protestatar. Ceea ce vedem acum în Istanbul, la Ankara şi în multe alte părţi ale Turciei este o excepţie de la regula turcului care nu comentează de jos în sus. Românul, chiar dacă ştie şi are de ce să comenteze, înjură în barbă, dar nu poate înjura solidar. Înjură şi înghite în sec de fiecare dată când este furat, batjocorit sau minţit de stat.

Dincolo de aceste asemă