Dezbateriile privind revizuirea Constituţiei s-au aşezat, încă de la început, într-un registru extrem de politizat şi conflictual. Toate temele publice au fost ancorate în registrul relaţiei “preşedinte-premier”. Din păcate, această abordare ţine departe de revizuire cetăţeanul care, după cum reflectă un sondaj din februarie, cunoaşte actuala Constituţie în proporţie de 12 la sută. Ai spune că e chiar mult, dacă te gândeşti cât de puţin simte sau cunoaşte cetăţeanul că legea fundamentală trebuie să îl apere pe el.

În actuala sa formă, Constituţia recunoaşte 31 de drepturi şi libertăţi fundamentale. Numărul acestora este insuficient şi este nevoie ca statul român să recunoască pentru cetăţenii săi mai multe astfel de drepturi şi libertăţi – în primul rând cele incluse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Dacă cetăţenilor Uniunii Europene le sunt recunoscute, prin Cartă, drepturi şi libertăţi fundamentale în raport cu instituţiile Uniunii, este firesc ca aceleaşi drepturi şi libertăţi să se regăsească şi în Constituţia României. Nu este acceptabil ca un cetăţean român să aibă mai puţine drepturi şi libertăţi fundamentale în calitatea sa de cetăţean român, decât în cea de cetăţean al Uniunii Europene.

Comisia de revizuire a acceptat o parte din aceste amendamente propuse de către PDL. Dacă vor fi şi votate în final, capitolul privind drepturile şi libertăţile fundamentale va cuprinde:

- Dreptul la demnitate (art. 1 din Cartă) (Demnitatea umană este inviolabilă. Statul român respectă şi protejează demnitatea umană);

- Protecţia datelor cu caracter personal (art. 8 din Cartă) (Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc. Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege.