Cursul a cunoscut un minim pe 3 mai (4,3 lei/euro), moment în care Guvernatorul Isărescu lansa chiar un mesaj de încurajare a vânzătorilor de lei, arătând că nu exclude aprecierea monedei naţionale în acelasi timp cu creşterea exporturilor. “S-a mai întâmplat în România, în 2000 - 2001. Nu văd de ce nu s-ar mai intampla şi in prezent” sublinia Isărescu. “Peisajul” valutar s-a schimbat radical între timp

Am auzit de mai multe ori în acest an trompete entuziaste: întărirea leului exprimă revenirea economiei, includerea României în indicii JP Morgan pune pe radarul investitorilor bondurile Guvernului, etc, etc. Pe 3 mai am avut cel mai bun curs din 2013-4,3 lei euro (anul trecut moneda europeană a închis la 4,42 lei)-şi se părea că va curge numai lapte şi miere pentru debitorii noştri (ce să-I faci, la exportatori se gândesc mai puţini deşi suntem o ţară dominată de importuri). Ei bine, revenirea sentimentului de risc la nivel global a atras o mişcare de refugiu de pe valutele emergente, bursele încep să o ia uşor la vale, materiile prime s-au depreciat la rândul lor. E puţin deranj în Paradisul monetizărilor eterne, cei care visau la QE-uri infinite (quantitative easing-programul prin care se cumpără bonduri guvernamentale contra bani proaspăt tipăriţi de băncile centrale) au luat o pauză de respiraţie şi încep să aibă îndoieli. Vă daţi seama că leul nostru nu putea face excepţie şi pierde la rândul său teren intrând repede în depreciere în 2013 după 5 şedinţe de scăderi consecutive. Pe 6 iunie cursul calculat de BNR a fost de 4,4763 lei/euro, în condiţiile în care pe interbancar ajunsese şi la 4,49 lei/euro, aproape deci de pragul psihologic de 4,5 lei/euro

Cum Mugur Isărescu nu este jurnalist în căutare de senzaţionalism economic, chiar nu înţelegem declaraţiile entuziaste pe minimul din mai. Ceva prudenţă, ceva nuanţări suplimentare nu strică, altfel