În liniştea asta de mormânt, zicea unul vineri, pe când tuna straşnic, barem ploaia face zgomot ! Toţi cei din băcănie au zîmbit exact ca anul trecut înainte de referendum, cînd era limpede că aveau să meargă la vot cu toţii, inclusiv beţivul cartierului. De data asta, el lipsea. Dar a apărut la colţul străzii, umblând oblic, după obicei, cu sticla în mînă şi mi-a răcnit prin ploaie, râzând de sub glugă : Mai mergem o dată la vot, ai ?

Parcă m-aş mulţumi cu testul ăsta la flacon în locul unui sondaj, care, oricum, nu e luat în serios decât de cel care vrea să dea cu el al miilea avertisment serios. Adică un ţignal în plus pe lîngă alte şi alte hăulituri şi ţâpurituri neserioase, înghesuite pe puţinele canale de comunicare publică încă deschise. Faptul că toate se tasează într-un flux gri iritant şi din ce în ce mai ignorat era totuşi previzibil. Ca un făcut, jocul de glezne, pozele şi anunţurile în zigzag ale termenului scurt sunt prinse din urmă şi acoperite de valul termenului mediu şi lung. Vine de departe, din 20 de ani trecuţi, un talaz care nici nu ştia bine la formare ce este aceea criză economică.

O gândire chipurile prevăzătoare organizase umflarea şi apoi împuţinarea drastică a presei şi antrenarea a ce mai rămăsese într-o vrăjmăşie simplă. Ceva numai bun pentru direcţii de propagandă contrare, apte să dreneze antipatii severe şi promisiuni sigure. Câte o majoră schimbare de macaz era prilejul răsucirii câtorva personaje transformate peste noapte în corifei ai adevărului şi înnoirii. Dar ce-o fi prevăzut gândirea unică pentru momentul în care, în urma pierderii de credibilitate şi legitimitate a toate şi a tuturor, pacea socială va trebui aşezată pe un nou contract ? S-a întrebat oare cine cu cine îl va semna pe fondul de « praf şi pulbere » existent ?

Planul proaspăt e în ceaţă pentru cei mai mulţi. Iar talazul ultimelor do