În bătălia purtată anul trecut pentru câştigarea Primăriei Timişoara, candidatul USL, Nicolae Robu, a intrat în luptă cu un program extrem de ambiţios în care prioritare erau o serie „de proiecte de anvergură”, menite să transforme oraşul într-o „adevărată metropolă europeană”. Pentru întregul mandat, Robu a propus mai multe obiective pe cât de ispititoare pe atât de necesare, pe care timişorenii le aşteaptă de ani buni. Garanţia oferită pentru reuşita acestora a fost „gândirea deschisă şi liberală”, „votul şi încrederea timişorenilor”, realizările ca rector al Universităţii „Politehnica”, susţinerea USL şi echipa de consilieri pe care şi-a ales-o. Pentru a-i convinge pe alegători că va fi un edil extrem de eficient, candidatul la funcţia de prim-gospodar al oraşului s-a hazardat în a face nu mai puţin de zece promisiuni spectaculoase, cu finalizare în primele şase luni de la alegerea sa ca primar.

Nicolae Robu a primit votul şi încrederea timişorenilor, dar până la încheierea primului an al mandatului, rezultatele sunt de-a dreptul descurajante. Soluţiile miraculoase nu au apărut, iar din cele zece puncte unul singur dintre cele care se refereau la aspectul oraşului a fost bifat, şi anume demolarea „Acvariului” din Piaţa Victoriei, cu un efort care a durat aproape un an. Robu a mai promis înfiinţarea direcţiilor de sănătate şi educaţie în primărie şi, prin modificarea organigramei, a înfiinţat direcţia şcoli, spitale, baze sportive şi instituţii culturale. A mai promis şi „simplificarea birocraţiei şi scurtarea drastică a termenelor de acordare a diverselor avize şi, în general, a termenelor de răspuns la demersurile cetăţenilor” şi a dat o dispoziţie pentru reducerea termenelor de răspuns de la 30 la 14 zile, recunoscând însă că termenul de 30 de zile e prevăzut de lege.

Cu toată susţinerea de proporţii pe care primarul pretinde că o are, cel