După ce l-a alergat stânga-dreapta cu lovituri adânci şi tari, Djokovici atacă perfect în cros, scoţându-l pe Nadal din teren câţiva metri. Cu încă un efort la limită, Spaniolul agaţă mingea, dar nu poate decât să o arunce fără forţă, la cam 1 m deasupra fielului. Nole face paşii înainte pentru a pune mingea oriunde în tot terenul rămas liber. O „lovitură” pe care şi un copil o putea face fără probleme.
Însă Nole se suceşte suplimentar, îşi torsionează trunchiul şi sare ca să poată împinge mingea cât mai în dreapta, cât mai departe de un Nadal şi aşa aflat foarte departe în stânga. Priveşte mingea intens, s-o spargă din ochi. O trimite unde voia, dar el, numărul 1 mondial, aflat de 10 ani la cel mai înalt nivel în tenis, uită de fileu. Aterizează şi nu mai poate frâna. Intră cu abdomenul în fileu înainte ca mingea să cadă a doua oară pe zgura Roland Garrosului.
Regulamentul e limpede: orice atingere a fileului cu corpul, racheta sau echipamentul jucătorului în timp ce mingea se află în joc duce la pierderea punctului. Mingea e considerată în joc câtă vreme nu atinge a doua oară terenul. Djokovici ştie asta foarte bine, dar, cu un soi de uimire îngrozită pe chip, încearcă, inutil, să-i argumenteze ceva arbitrului.
Dreaptă inversă devastatoare trimisă de Djokovici. Nadal e departe, la vreo 5 m de traiectoria mingii. Djokovici lasă racheta în jos pentru că e cam a şaptea lovitură decisivă, după alte vreo şase scoase de Spaniol in extremis şi nu mai poate să-şi mai armeze mintea în ideea că Nadal o va ajunge şi pe asta.
Şi Nadal porneşte în sprintul imposibil. Parcă înghite metrii de zgură dintre el şi mingea care vine. Senzaţia de ireal care mă străbate când o agaţă şi o azvârle, numai din pumn, în lung de linie e greu de descris.
Djokovici se uită în zare ca un războinic pe cale de dispariţie.
A treia imagine emblemă pentru ce
