Nu mi-e drag deloc Becali, dar de Steaua chiar mi-ar părea rău! Toată babilonia de acum, începând cu discuția filologică mită/corupție și terminând cu dilema Becali = (sau nu) Steaua pornește de la tolerarea balcanică a situațiilor incerte aflate în marginea sau dincolo de marginea legii. Ce-i aia „finanțator”? Nici un regulament nu precizează. Ar putea fi vorba doar despre o persoană care dă banul și nu se implică în conducerea clubului? Nonsens: unde și cine a mai văzut așa ceva? Nu mai vorbesc despre implicarea directă a lui Becali în deciziile privind achizițiile, alcătuirea echipei, numirea și destituirea antrenorilor ori despre declarațiile publice în calitate de necontestat factotum, ci mai ales despre însușirea banilor rezultați din prestațiile europene, din transferuri și din drepturile tv. Sunt banii clubului sau ai lui Becali? De ce hotărăște el?

Postura de „finanțator” inocent, doldora de drepturi și imun la răspunderi, sfidează și logica, și practica internațională, și bunul-simț elementar. Copilul meu nu-i al meu când nu-mi convine și-i al meu când îmi servește interesele? Din păcate, chiar dacă statutul incert (vorba vine!) al relației Steaua-Becali l-ar putea, prin absurd, exonera pe patron, că doar nu el a dus banii (lui) la Cluj, mesagerul Teia Sponte era, la data flagrantului, vicepreședinte al clubului. Așa că, barem din acest punct de vedere, lucrurile-s cât se poate de clare – ceea ce instanța a constatat și sancționat. Mai departe, scrie-n carte, adică în Regulamentul Disciplinar al FRF. L-am citit din scoarță-n scoarță. Articolul 60/c („corupție/pariuri sportive/integritatea competițiilor”) prevede cât se poate de clar „retrogradarea primei echipe a clubului în categoria imediat inferioară”.

După tot scandalul „Valiza”, FRF nu se poate limita (cum a făcut-o) doar la sancțiuni disciplinare individuale și amenzi, fiindcă pârdalnic