Imediat dupa alegeri, noua putere USL si-a gasit jucaria preferata: modificarea Constitutiei.

Crin Antonescu si-a asumat rolul de mare tartore al acestei laborioase operatiuni, vezi-Doamne, pentru misiunea sa istorica.

Ce-am vazut de cand au intrat in joc toate vocile vestite ale micului ecran? O balmajeala generala.

Zi de vara pana-seara, de la Matinal, pana la stirile de la miezul noptii, toate televiziunile ne prezinta noutati despre operatiunea “Salvati Constitutia!”.

Lista e plina de idei marete: de la regiuni peste judete, ascultari de telefoane, casatoriile gay sau umplerea drapelului national cu stema decupata la Revolutie.

Nu zic, or fi si idei cuser, dar daca intrebati celebra comisie care strange propuneri, veti descoperi o multime de variante nastrusnice.

Pana la urma, de unde disperarea asta pentru modificarea Constitutiei?

Bineinteles, nu de la chestiuni de mare interes national, ci din aceleasi vesnice cauze personale.

In 1990, Antonie Iorgovan s-a dat de ceasul mortii sa-i croiasca lui Ion Iliescu o Constitutie dupa chipul si asemanarea Emanatului.

Au urmat si alte operatiuni de ajustare a trunchiului constitutional iorgovan, de asemenea facute cu dedicatie.

Acum, urmare a delirului electoral din care s-a hranit USL in anul suspendarii, Antonescu si Ponta au promis ca vor modifica din nou Constitutia, in principal ca sa-l poata executa mai usor pe Traian Basescu.

Asta e esenta marii operatiuni pe care si-a asumat-o cu emfaza Crin Antonescu: cum sa eliminam orice opreliste juridica pentru a-l rade mai usor pe presedinte.

De aici, a inceput nebunia si au primit verde toate propunerile posibile si imposibile, din care a iesit la final o varza.

In realitate, ecuatia normalitatii e mult mai simpla. Indiferent cate cuvinte si cate modificari am face pe Constitutie, tot la convietuire (in