Pe când eram elev la Liceul „Principele Nicolae” din Sighişoara, mai exact spus imediat după 1945, când sovieticii l-au instalat, cu pistolul, pe Petru Groza premier al României, tânărul Rege Mihai I a refuzat să-i contrasemneze decretele şi legile emise, declarându-se aşa-numita „grevă regală“.

Iar noi, elevii sighişoreni, care îl adulam pe Rege, inclusiv fetele, am început să defilăm prin centrul oraşului scandând, cât puteam de puternic, ”Regele şi Patria”. Ceea ce, desigur, a intrigat autorităţile locale, instalate de noul regim ce anunţa în perspectivă instaurarea comunismului, regim căruia tânărul Rege încerca să i se opună cu toate forţele lui.

Dar iată că, după câteva săptămâni, la Sighişoara a venit chiar Petru Groza, însoţit de ministrul Agriculturii, nimeni altul decât celebru în epocă, ţăranul Romulus Zăroni, fost vătaf pe una dintre moşiile premierului din Deva, dar care, săracul, devenise, prin bancurile ce se lansaseră despre el, prilej de tot hazul unei ţări întregi… Ei bine, veniseră la Sighişoara să împartă, festiv şi simbolic, primele titluri de proprietate în baza legii de reformă agrară elaborată sub conducerea premierului, având la dispoziţie, în majoritatea cazurilor din Ardeal, pământul luat de la saşii pe care i-au deportat sovieticii în URSS la muncă obligatorie şi, în multe cazuri, pieritoare în minele Donbasului. Ei bine, la Sighişoara autorităţile locale servile au dat şi o recepţie în „cinstea” premierului. Profitând de ocazie, directorul liceului nostru, profesorul de limba română Tuliu Racotă – un om extrem de instruit, preocupat şi de studii literare, precum opera lui Camil Petrescu despre care trimetea texte originale la reviste – , l-a rugat pe Petru Groza să acorde liceului fonduri pentru o sală de sport… Petru Groza s-a încruntat şi, nervos, l-a apostrofat pe director: „Tu mai ai curajul să-mi ceri mie fonduri după