Explozia pretului la aur din ultimii ani – de la 800 de dolari/uncie la inceputul anului 2009, la peste 1900 de dolari in toamna lui 2011 – au fost caracteristicile specifice ale unei bule. Acum insa, aceasta bula se sparge, scrie profesorul american Nouriel Roubini in paginile cotidianului economic francez Les Echos.
Cand piata aurului stralucea din toate punctele de vedere, toti nebunii dupa metal galben – un amestec de investitori paranoici si altii a caror agenda politica este determinata de frica – au prezis un pret al unciei de 2000, 3000 sau chiar 5000 de dolari. Dar, de la acele prognoze absurde si lipsite de temei, piata scade constant. In aprilie, aurul valora aproximativ 1300 de dolari/uncie, iar pretul sau continua sa se negocieze la mai putin de 1400 de dolari, o scadere de aproape 30% fata de recordul din 2011.
Numeroase sunt cauzele care explica spargerea bulei si de ce cursul se va mentine, probabil, pe trend descendent, pentru a se stabiliza la aproximativ 1000 de dolari/uncia pana in 2015, scrie renumitul expert.
In primul rand, pretul arului are tendinta sa urce cand serioase riscuri economice, financiare si geopolitice ameninta economia globala, asa cum s-a intamplat in timpul crizei mondiale. O parte a acestor pericole a trecut insa. In al doilea rand, aurul se comporta mai bine cand exista riscul unei puternice inflatii, in masura in care popularitatea metalului in calitate de rezerva de refugiu, se amplifica. Dar, in pofida unei politici monetare extrem de agresive promovata de numeroase banci centrale, inflatia globala este slaba si in recul constant.
In al treilea rand, spre deosebire de alte active, aurul nu produce venit. Spre exemplu, in timp ce actiunile cotate la bursa aduc dividende, iar casele inchiriate fac bani, metalul galben nu este decat un joc pe revalorizare de capital. In prezent, economia
