Sanda Nicola n-a ajuns „cu premeditare“ şi nici aşa, ca-n poveste, vedeta TV de astăzi. A urcat treptele luptând „la baionetă“. A căzut, s-a ridicat. Este îngrozitor de timidă, dar şi-a învins spaimele. N-avea tupeu, a compensat prin altceva. A învăţat. Şi, spune ea, încă îşi mai corectează poziţia şi vorbele şi-n ziua de azi.

Sanda Nicola tocmai a ieşit din „live“. Stă pe unul dintre coridoarele situate la ieşirea din clădirea Digi24, unde este angajată în prezent. Te-ai aştepta să o vezi calmă şi liniştită, ce naiba, doar femeia asta din faţa noastră e „în direct“ de peste 15 ani! Ce mai poate fi nou, ce emoţii să mai ai când ai privit în atâtea obiective ale camerelor? Ei bine, Sanda Nicola nu este deloc liniştită. Tremură, se învârte dintr-o parte în alta, precum un titirez, amestecă amintiri la minut cu impresii de moment, toate dând impresia unei persoane ce se luptă pentru a-şi controla propriile emoţii. Mergem spre o ceainărie din apropiere, locul unde va avea loc interviul. Pe drum, Sanda se plânge că nu mai are timp de nimic, uite, când a aflat că trebuie să meargă la un botez organizat pe 1 iunie nici nu-i venea să creadă. Ea se credea încă undeva prin februarie-martie! Apoi se aşază pe un scaun, sub un soare puternic, şi vorbeşte, vreme de trei ore, despre ea însăşi, despre presă, despre viaţă, principii, destin. Fluent, cursiv ca în „direct“, uneori repede-repede, alteori cu un limbaj al gesturilor devenit probabil instinctiv. Acesta este rezultatul anilor în care ai vorbit cu milioane de oameni, privind în ochiul camerei de luat vederi. La final, se declară fericită de tot ceea ce i s-a întâmplat. Fericită cu tot ce a realizat de-a lungul anilor şi, raritate printre jurnaliştii ce trăiesc, în general, la zi sau la minut, fericită de tot ce are astăzi.

„Weekend Adevărul“: Am citit într-un interviu anterior cum povesteai că Sanda Nicola, copil