de Dumitru CHISELIŢĂ
dumitruchiselita@tribuna.ro
09 iunie 2013 23:22
1 vizualizare
A-A+ Păi nu? Una e să citeşti cărţi acasă, să priveşti piese de teatru la televizor, să cumperi filme de la mall ori să intri pe paginile web ale galeriilor de artă, şi alta e să fii prezent acolo, vorba lui BUG Mafia, „n-ai fost acolo / să vezi”, în miezul miezului evenimentelor la concerte, expoziţii, vernisaje, lansări de carte, festivaluri. În cazul primei variante, rişti să fii ceva mai cult, chiar să te deştepţi, dar fără ca să aibă habar cineva de chestia asta. În cazul al doilea, se schimbă situaţia şi are loc cel mai important lucru: eşti văzut acolo. Deci, toată lumea poate garanta că tu eşti un apropiat al muzelor, al muzeelor, al Culturii cu „C” mare. „Uite-l/uite-o şi pe....” aud de fiecare dată când meseria sau amiciţia mă duce la un eveniment din acesta, cultural. Şi de fiecare dată când mă aflu în plutonul apelat generic cu „stimaţi invitaţi”, am aceeaşi întrebare în cap: oare câţi din aceştia vin nu doar pentru a fi văzuţi că sunt... veniţi? Cât la sută din cei prezenţi „acolo” (să vadă) sunt interesaţi de subiectul tratat în evenimentul „care este” sau de subiectul prezenţei sale care demonstrează că dacă participi la evenimente culturale, eşti, automat deştept.
Uite, zilele trecute, când mă fâţâiam, pardon, FITS-uiam prin oraş, mă întâlnesc, în Huetplatz cel urban şi smart şi foarte parcare de felul ei de piaţă Huet, cu cineva din lumea culturală locală. Şi aşa, printre cârnaţi bio şi palincă de Sălaj (era târg din acela ecologic), aflu că oamenii au fost la un vernisaj la Binder. De artă chineză. Eu, zic, nedând cu parul: „mda, dar nu mă interesează arta chineză, ar fi bine să avem grijă să nu se piardă arta românească”. Deşi discuţia a continuat politicos şi la nivel urban, nu am putut să nu descifrez o mirare pe ochii interlocutorilor m
