Niciun om de bună credinţă nu bănuia la Revoluţie că politica va deveni o industrie de făcut bani. Au făcut afaceri cu terenuri, munţi, păduri, fabrici, uzine, s-au băgat în fotbal. Dacă nu exista lovitura de stat din „Decembrie 1989”, mulţi dintre politicienii noştri ar fi lucrat pe şantiere, în restaurante, ar fi făcut bişniţă, ar fi fumat fără filtru, ar fi vândut gumă de mestecat, blugi, ţigări, bilete la stadion şi seminţe.

Niciunul n-ar fi devenit samsar de bunuri naţionale, de gogoşi oficiale şi bogătaş celebru prin şmecherii capitaliste. Dar aşa, imediat s-au orientat. S-au băgat în politică. Adică au vândut economia naţională şi uite-aşa au ajuns patroni, milionari, miliardari, ba portocalii, ba galbeni, ba roşii, ba violeţi. Iar acum umblă în cele mai luxoase limuzine, au şoferi personali, vile cât şcolile de mari, conturile pline de „mălai”, umblă îmbrăcaţi în mii de euro, îşi oblojesc prosperitatea prin ţările exotice, iar sănătatea, în clinici din străinătate.

Ce, mai contează culoarea? Bani să iasă! Au stat la aceleaşi mese, au mâncat acelaşi borş capitalist şi aşa s-a dezvoltat ciuperca otrăvitoare a corupţiei, care nu poate fi stârpită cu niciun medicament. Cum să-şi mai revină din asemenea sindrofii, când nota de plată îi revine poporului? Poporul, veşnic dus cu preşu’…

Cine e vinovat că politicienii noştri ne-au adus în aşa hal? Noi, pentru că le permitem să ne fure, să distrugă ţara, s-o fărâmiţeze…

Judeţele ce au? Nu sunt tot regiuni? Au funcţionat decenii cu bine! E nevoie de alte armate de funcţionari în slujba şefilor de regiuni, de secretare, de şoferi şi contabili care să le lustruiască servietele?

„Regionalizarea” nu va creşte nivelul de trai al cetăţeanului, nici nu va conduce la dezvoltarea ţării. Le va fi de folos doar guvernanţilor şi trimişilor lor în teritoriu, dar şi corbilor din afară. Mai că-i dau drept