Mult mai mulți oameni ca la marșul normalității

Sămbăta trecută, George și Mihai au ieșit la un double-dat cu prietenele lor la parada gay. Deși s-au așteptat să fie asaltați de pene, dar și de cărămizi, la final au plecat un pic dezamăgiți. Ca orice jurnaliști români care se respectă, ei erau pregătiți de scandal și când colo, supriză!, iată civilizație! Vedeți mai jos părerile lor despre ce au văzut la Gay Pride 2013, precum și câteva poze edificatoare.

George Bonea: Marșul oamenilor toleranți

Până la urmă, Parada Gay a fost un marș al toleranților. Asta pentru că au fost mai mulți heterosexuali toleranți la manifestare decât homosexuali, lesbiene etc. Din partea mea, puteau să vină să defileze și romi, evrei, atei și cine se mai simte discriminat de „majoritate”.

Și ăia câțiva gay au fost și mai „normali” față de anii trecuți. Au renunțat la fuste cu paiete și rochii ca să nu-i șocheze pe cei anti. Au defilat în ținuta lor de muncă, să vadă toată lumea că ei există și-s printre noi.

Problema celor antigay e veșnica dilemă: cum îi explic copilului că se pupă doi bărbați?. Simplu. Se iubesc. Doi bărbați se sărută din același motiv pentru care se sărută și o femeie cu un bărbat, ori o femeie cu o femeie, ori unul dintre el cu o oglindă. E iubire multă la mijloc. Nu-mi vine să cred că „patrioților” le e mai greu să explice iubirea decât necrofilia. Cum o să-i răspund eu copilului meu atunci când mă va întreba „de ce pupă oamenii ăia oase?”.

Mihai Cernea: Cum am ajuns să țin steagul la Gay Pride

Când le-am povestit unor prieteni că urmează să mă duc să fac un mini-reportaj de la parada gay, am fost avertizat, în repetate rânduri, că este posibil să-mi iau bătaie doar pentru că sunt acolo. Soldații normalității cică n-ar fi foarte interesați să-și dea seama dacă ești parte neutră sau nu la eveniment, așa că nu ar fi contat nici măcar f