În ziarul din data de 29 mai 2013, preşedintele secţiei de şah Ioan Dorel Şchiopu de la C.S. Vulcan, care de mai bine de un an n-a scris nici măcar un rând despre acest copil talentat, şi-a găsit timp să aloce o pagină întreagă despre frustrările şi resentimentele care îi macină viaţa din cauza acestui micuţ.

Dezinformează cu o nonşalanţă ieşită din comun, adoptând aceeaşi tactică pe care a mai adoptat-o şi la începutul lui 2012 când a încercat să schimbe antrenorul fără să consulte pe nimeni. Sunt necesare câteva lămuriri pentru ca opinia publică să înţeleagă cum stau în realitate lucrurile. Ceea ce a încercat domnul Şchiopu în articolul „Cei doi ani în care i-am sacrificat pe ceilalţi copii de la Secţia de Şah, pentru a-l susţine doar pe unul singur” cu datele “precise” despre “sacrificarea” altor copii în favoarea lui Andrei, este o mare şi de netolerat minciună. Andrei a început să joace şah din octombrie 2010. Pe atunci numărul copiilor care frecventau orele la centrul “Şansa” era în jur de 10. Cu timpul numărul copiilor a scăzut, o bună bucată de vreme au fost doar trei: Andrei, sora lui şi încă o fetiţă. Indiferent de condiţiile meteo şi cu toate că aveau un drum destul de lung de parcurs, până în martie 2013, Andrei şi sora lui au fost nelipsiţi de trei ori pe săptămână la antrenamente. Deoarece au apărut divergenţe între preşedinte şi antrenor în ianuarie 2012, mai precis pe 24.01.2012, înainte de Campionatele Naţionale, au fost convocaţi părinţii copiilor pentru a se anunţa demiterea antrenorului Teodor Berinţan, pe motiv că acesta e “lipsit de tact pedagogic” şi pentru a se prezenta noul antrenor. Ne-am opus categoric deoarece eram conştienţi că schimbarea n-ar fi fost benefică pentru Andrei (oricum a fost necesară pregătirea în particular cu domnul Teodor Berinţan pentru participarea la campionate pentru că două luni antrenamentele au