Spaniolul l-a învins în finală pe compatriotul său Davíd Ferrer cu 6-3, 6-2, 6-3 într-un meci fără istoric, dar pentru istorie. Rafa devine primul jucător care reuşeşte să cucerească 8 titluri la acelaşi turneu de Mare Şlem. Totalul trofeelor lui majore se ridică acum la 12, la egalitate cu Roy Emerson şi doar sub Federer (17) şi Sampras (14).

Toată dimineaţa cerul parizian s-a jucat de-a v-aţi ascunselea. L-a lăsat pe soare să se zbată în spatele perdelei groase de nori cenuşii şi nu i-a permis să o străpungă. Lumea a scos însă din dulapuri hanorace, căciuliţe, fulare şi umbrele şi a plecat spre Porte d'Auteuil. Era ziua finală a Roland Garros-ului 2013. Ziua în care se punea sus, pe piedestal, Cupa Muschetarilor, iar doi bărbaţi urmau să se bată pentru a o cuceri.

În tribunele reci freamătul e firav. Ochii îl caută pe Rafael Nadal, cîştigătorul, pînă ieri, de 7 ori al trofeului. Pedant, el îşi aşază sticlele, îşi fixează bandana pe frunte, îşi îndreaptă bandajele de pe degetele mîinii stîngi. Ochii îl caută şi pe Davíd Ferrer, adversarul lui, aflat la prima finală de Mare Şlem a carierei. Ferru zîmbeşte sfios cu ochii săi verzi. E un pic apăsat de greutatea finalei. E şi foarte dornic să-şi spargă pecetea de outsider, atît de dornic încît îi tremură uşor degetele pe rachetă.

Start în alertă

Şi începe! Aerul umed închide culoarea zgurii, înflăcărată în zilele cu soare. Acum e o mare de rugină, în care Rafa şi Ferru aleargă, schimbă lovituri cu pocnet sec, dopuri de şampanie aruncate peste tot fără să curgă vreo picătură spumoasă.

Se simte la Nadal o oarecare urgenţă. Ca şi cum cele 4 ore şi 37 de minute ale semifinalei cu Djokovici au lăsat urme. Vrea să joace fiecare punct cu un scop, caută deschiderile, unghiurile. Compatriotul lui riscă şi nimereşte dincolo de teritoriul marcat cu linii albe. Out, out, out!, strigă arbitrii zgribuli