Premierul Ponta se duce astăzi la Berlin într-un demers de reconciliere cu cancelarul german Angela Merkel (supărată foarte în vara anului trecut după „criminala” lovitură de stat pe care puterea USL a dat-o pentru suspendarea şi demiterea lui Traian Băsescu). Criza politică de atunci a iscat, cum se ştie, un val de reacţii de contestare din partea UE (dominată în Parlamentul European şi în principalele posturi de conducere a CE de „populari”) şi a mai multor cancelarii occidentale. Cele mai severe critici au venit din partea cancelarului german, lezată, desigur, în sentimentele sale partizane, de păţania comilitonului (afiliat) popular de la Bucureşti. Evident că „doamna de fier” de la Berlin şi-a mascat afinităţile partizane în dosul sacrelor principii democratice. „Suspendarea lui Băsescu vineri (9 iulie 2012 n.n.) şi organizarea referendumului au avut loc într-un mod care a ignorat principiile de bază ale statului de drept şi a arătat lipsa unui respect necesar pentru autorităţile constituţionale. Cancelarul consideră inacceptabil ca principiile de bază ale statului de drept să fie încălcate într-o ţară membră a Uniunii Europene” - suna comunicatul oficial dat publicităţii.

În timp ce la Bucureşti, Băsescu se dădea victimă nevinovată, transmitea mesaje gen „păi, nu e bine, domnu’ procuror”, iar peste o sută de parchete teritoriale scotoceau satele ca să-i ancheteze pe „amărăştenii care (potrivit suspendatului şi doamnei Macovei) fraudaseră două milioane de voturi, Victor Ponta bătea drumurile pe la Bruxelles, Berlin, Paris, încercând să explice unor lideri, care nu vedeau decât dreptatea şi neprihnărirea oropsitului vaporean, că aşa-zisa lovitură de stat e o aberaţie şi că, în realitate, normele democratice nu erau încălcate. Luni de zile, în Occident şi la vârfurile UE, a funcţionat acest clişeu. Guvernului de la Bucureşti i s-au impus cunoscute