Scandalul numirii la conducerea revistei culturale Tribuna a unui candidat care nu a publicat în revista respectivă, nu a făcut reviste de cultură şi nu are relaţii de respect reciproc cu lumea artistică şi literară a României, în urmă cu şase luni, a condus între timp la efecte previzibile. După mai multe editoriale şi interviuri defăimătoare la adresa oamenilor de litere au urmat câteva replici usturătoare: atenţionarea preşedintelui breslei, criticul Nicolae Manolescu, protestul a circa 530 de scriitori şi plasticieni din ţară şi din întreaga lume (nu doar români).
Desigur, asemenea proteste nu clintesc din loc personajele agreate de putere. Managerul Tribunei a fost numit în urma unui concurs pentru legalitatea căruia garanta însăşi seriozitatea organizatorilor lui: Consiliul Judeţean Cluj. Meritul esenţial al protestului era însă acela de a marca o poziţie clară, civică, de respingere a imixtiunii politice în presa culturală. Într-adevăr, dacă meritele culturale ale noului şef de la Tribuna au rămas misterioase pentru restul lumii – cu câteva excepţii partizane –, cariera politică a acestuia, care include o anume proximitate de Ion Iliescu şi de Adrian Năstase, însoţită, în stilul consacrat de jocurile de gleznă de pe la noi, de proximitatea de Crin Antonescu, nu a rămas la fel de necunoscută. Conform relatărilor din presă, omul a etalat, în decursul anilor, şi asumarea unei identităţi universitare inexistente – nu se ştie ce instituţie academică l-ar fi făcut profesor, nici dacă avea vreun temei pentru aceasta –, şi a camuflat şi o condamnare de un an la închisoare, soluţionată prin suspendare.
Pus sub lentilă, managerul revistei clujene a devenit irascibil şi opresiv. În redacţie, el a impus un regim de fabrică, de parcă scrii literatură aşa cum selectezi cartofii la bucătărie, timp de opt ore neîntrerupt, zi de zi. Stilul de cazarmă al noii con