Contrazisă sau nu prin fapte, poziţia Bisericii Ortodoxe Române legată de homosexualitate a rămas una ferm şi răspicat afirmată. De la bun început, biserica s-a declarat împotriva relaţiilor homosexuale, considerându-le „o parodie a unirii «într-un singur trup»“.

Controversată şi blamată de mulţi, dar susţinută de alţii, homosexualitatea este departe de a reuşi să ajungă pe poziţii (dacă mă pot exprima aşa) la fel de înalte în România precum în alte state care, de pildă, au legalizat căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Iar asta pentru că, în România, Biserica Ortodoxă rămâne fermă pe punctele de vedere exprimate, adică împotriva relaţiilor de natură homosexuală. Potrivit www.crestinortodox.ro, „toate faptele homosexuale sunt inacceptabile din punct de vedere moral: ele denaturează scopul şi funcţiunea firească a organelor trupeşti, nu au nicio valoare procreativă şi reprezintă o parodie a unirii «într-un singur trup»“. Iar opinia merge şi mai departe: „caracterul de promiscuitate al comportamentului homosexual în genere îl arată ca fiind un păcat, în timp ce actele specifice (...) provoacă multora repulsie şi dezgust“. Mai departe, sunt scoase în evidenţă câteva dintre pasajele biblice în care este condamnată homosexualitatea. De pildă, Lev. 18,22: „să nu te culci cu bărbat ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune“, sau Lev. 20,13: „de se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este“. Iar textele biblice merg încă şi mai departe în ceea ce priveşte gravitatea relaţiilor întreţinute între persoane de acelaşi sex. Departe de mine ideea să se omoare cineva, cum zic textele sacre, însă consider că, atâta vreme cât Biserica Ortodoxă Română are astfel de concepţii clar afirmate şi susţinute cu tărie, este de domeniul SF-ului ca în România relaţiile homosexuale să fie privite cu