Colapsul Lehman, “cat pe ce” –ul AIG si criza bancara Irlandeza nu au stimulat autoritatile europene sa aiba o strategie clara in ce priveste salvarea bancilor, mai ales a celor cu impact sistemic.
Dezvoltarile din Cipru se pare ca au grabit negocierile interstatale si deja au aparut primele propuneri concrete.
Banca Reglementelor Internationale a lansat propria abordare explicata in opinia “A template for recapitalising too-big-to-fail banks” .
Versiunea europeana asupra acestei problematici va aparea in urmatoarele saptamini deoarece inca exista diferente de pozitionare si abordare intre tarile europene. DIrectiile majore deja s-au cristalizat.
Scopul principal este de a nu mai afecta situatia financiara a guvernelor si a nu folosi banii contribuabililor pentru salvarea bancilor.
Aceste propuneri se adauga conditionarilor suplimentare cerute de normele Basel III. Aplicarea acestor norme presupune existenta de capital suplimentar, calitate superioara a structurii capitalului si desigur stocuri de lichiditate care sa absoarba mai bine socurile.
Propunerile vizeaza modul de capitalizare a bancilor cu probleme din banii deponentilor, utilizarea de companii distincte, fonduri pentru acoperirea costurilor operationale si desigur extinderea caselor de decontare in toate tarile europene.
Cel mai probabil, pentru a respecta ordinea de senioritate a diferitilor creditori capitalul subordonat si deponentii mari vor fi afectati dupa indestularea completa din capitalul institutiei de credit. Se pleaca de la premiza ca deponentii cu sume mici si intreprinderile mici trebuie protejate. Se evita pe cit posibil consumarea fondurilor de garantare a depozitelor ( care sunt oricum subdimensionate). In consecinta, depondentii cu sume mari avand capacitatea de a achizitiona servicii de trezorerie competetente vor participa la capitalizare imediat