De fiecare dată după întrunirea comisiei pentru redactarea raportului de modificare a Constituţiei apar tot mai multe elemente care ne determină să ne aşteptăm, până la urmă, la un fiasco. Lăsând la o parte calitatea membrilor comisiei (unii repetenţi, alţii penali) şi modul discutabil de consultare a specialiştilor adevăraţi în drept constituţional, rămâne întrebarea: De ce trebuia modificată Constituţia? De ce ne legăm la cap dacă nu avem nici o durere? După viitoarele europarlamentare, Europa va trebui să ia un viraj mai strâns la dreapta sau la stânga. Situaţia nu mai poate fi lălăită. Bătălia politică va fi extrem de dură, de aceea existenţa USL-ului nu se mai poate justifica politic. Fiecare din cele două părţi componente trebuie să tragă în altă direcţie la căruţa UE. Revenind la nevoia de revizuire a Constituţiei, înafara art.3 care vizează organizarea teritoriului (unde se doreşte introducerea euro-regiunilor) şi a altor câtorva articole ce trebuie actualizate (ex- relaţia cu UE, depăşită după integrare), nu există nevoia de a modifica ceva pe fondul lucrurilor. După unii specialişti în administraţie chiar problema regiunilor ar fi putut fi rezolvată (provizoriu) prin lege, astfel încât structuri rezultate din votul aleşilor judeţeni (din judeţele componente ale unei regiuni) să poată gestiona fonduri şi programe la nivel de regiune. Peste doi ani, când Europa va impune modificări structurale de fond pentru toţi membrii săi, am putea să lucrăm o Constituţie care să aibă viaţă mai lungă. Noi vrem şi acum şi nu vom avea loc de întors nici atunci. Mai mare instabilitate legislativă nu ne trebuie pentru a ne imobiliza în decorul actual al nivelului socio-economic. Euroregiunile au, ce-i drept, o componentă favorabilă însă dezastruoasă pentru baronii locali. Introducerea unităţilor administrative mari şi o revizuire a standardelor localităţilor va reduce num