Sunt unele lucruri care, atunci cand imi dau buzna in viata, imi dau o stare atat de grea, incat, instinctiv, am tentatia sa refuz perceperea cruntei lor realitati prin ignorarea voita a acestora, prin intoarcerea privirii sau a gandului de la oribilul, inexplicabilul sau nefirescului incident intr-o tentativa, aproape de fiecare data nereusita, de a arunca uitarii acea realitate dureroasa.
Se intampla adesea cand percep intr-o maniera sau alta vreo atrocitate, vreun accident absurd si fatal sau chiar o informatie absurda, nefireasca, revoltatoare, fie ca aceasta informatie imi parvine din presa, carti, hotarari ale vreunei luminate instante sau legi emanate din inteleptele minti ale celor ce ne guverneaza, ca instinctul de autoconservare sa ma indemne sa ma indepartez de locul sau subiectul respectiv.
Nu stiu de ce, dar exact aceeasi senzatie am avut-o atunci cand mi-au cazut ochii pe un titlu de presa cu privire la sustinerea din partea Romaniei a pozitiei presedintelui Comisiei Europene - Barosso cu privire la exploatarea gazelor de sist in Europa. Sustinerea din partea Romaniei… dar o sustinere data nu de catre Basescu - cel mai bun prieten al Barosso-ului, ci de catre Victor Ponta, premierul Romaniei proaspat ajuns la putere din randurile unei opozitii in care socialistii romani sustineau prin marsuri si motiuni de cenzura pozitia societatii civile, pozitie categoric si iremediabil impotriva exploatarii gazelor de sist.
Instinctiv mi-am luat privirea de la articolul cu pricina, incercand sa imi continui activitatea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, insa, impins de aceeasi pornire pe care stramosii nostri o aveau de a se buluci pentru a asista la o odioasa executie, mi-am reintors atentia spre delicatul subiect al coabitarii dintre noua putere si intentia de a exploata gazele de sist.
In mod evident
