Mare talentul romanilor de a gasi probleme acolo unde nu exista si de a-si ignora incendiul din batatura. Un mars al diversitatii si altul anti-gay vor scoate oameni din casa, intr-un oras al protestelor fara miza. Mai bine defilau in sprijinul manifestantilor din Taksim.
Situatia cuplurilor cu alta orientare sexuala decat majoritatea a fost deja rezolvata, prin legile care pedepsesc ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice. Cu alte cuvinte, legea pedepseste sexul in public, fie si intre persoane care au binecuvantarea Bisericii, prin impartasirea Sfintei Taine a casatoriei. Iar ceea ce fac oamenii in propria casa ii priveste strict si personal.
Pe de alta parte, lesbienele si homosexualii cer degeaba BOR sa ii cunune: ortodoxia nu poate permite abaterea de la canoane, dar nu e singura religie pe piata. Nu poti schimba regulile la Jockey Club, sa te accepte calare pe o foca, dar nici nu te obliga nimeni sa fii membru acolo.
Statul laic, insa, trebuie sa-i trateze in mod egal pe toti cetatenii sai, atata vreme cat nimeni nu poate alege locul unde se naste. Ca e un singur cuplu sau sunt un milion de perechi altfel, e dreptul lor sa beneficieze de un tratament similar cu cel al majoritatii.
Mai serioasa decat problema ”diversitatii” mi se pare cea starnita de cazul Micului Hercule. O groaza de moralisti s-au grabit sa acuze familia ca il pune la cazne, ca il obliga la exercitii prea dure pentru varsta lui, care ii blocheaza cresterea si il transforma intr-un monstru.
Cine vorbeste de Micul Hercule? Nu cumva oamenii din tara Nadiei Comaneci, unde parintii isi urca fetele pe barna la sase ani? Cat de inalte sunt gimnastele cu care ne mandrim? Au ele copilarie? N-ar trebui ca Autoritatea pentru protectia copilului sa se autosesizeze? Ne indignam la televizor cand unul isi posteaza baiatul facand flotari? De ce nu protest
