După aproape douăzeci de ani de la actuala Constituţie, unde, în articolul 12, alineatul 1, se spune că: „Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu” (proporţiile, nuanţele culorilor precum şi protocolul drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994),

iată că românii se agită din nou pentru că drapelul ar putea fi schimbat, ca stema ţării să devină un element integrator. S-au făcut declaraţii, se vorbeşte intens pe reţelele sociale şi, de fiecare dată când poporul fierbe, tonul coboară de la registrul grav până la derizoriu.

Va trebui să reamintim cititorului că drapelul, în forma sa actuală (adoptat, pe rând, la 26 iunie 1848, la 1 iulie 1866 şi 27 decembrie 1989), a stârnit de la început polemici (mulţi îşi mai aduc aminte de anii ‘90) prin faptul că, deşi împăca paşoptismul masonic cu prima Constituţie a României, promulgată de principele Carol I, adică cu ideea de Stat, şi, oarecum, şi cu evenimentele din decembrie 1989, când s-a decupat stema comunistă, lăsând, simbolic, acea gaură „elocventă”, înlătura, totuşi, deopotrivă, atât „nostalgia” monarhică, cât şi „fantasma” comunistă. Care fusese atuul? Tocmai lipsă stemei. Nici monarhia, nici democraţia comunistă, nici gaura revoluţionă, plebee şi, apoi, „golănească” (mineriadele). Soluţia îndepărta ispitele interpretării, fiind, după declaraţia d-lui Petre Roman, o soluţie „modernă”, ceea ce nu se poate nega. Cu vremea, naţia a acceptat decizia Parlamentului, căci la noi nici un clocot nu dă pe dinafară.

A existat totuşi un incident cu Republica Ciad (al cărui drapel diferă uşor, deoarece are indigo la lance) care a ajuns până la ONU şi pe care l-am câştigat prin argumentul întâietăţii. Tot tricolore, dar cu stemă, sunt drapelele Principatului Andorrei şi al Republicii Moldova. Drapelul andor