Sănătatea şi Educaţia ne privesc mult mai direct decât alte sectoare de activitate. Ele ar trebui să fie picioarele zdravene ale dezvoltării sociale. De ce apar, însă, că sunt, în fapt, picioare de lut, moi, făcând să se clatine corpul social la fiecare mişcare mai serioasă de “progres”?
Încrederea. Sănătatea şi Educaţia ne privesc mult mai direct decât alte sectoare de activitate. Ele ar trebui să fie picioarele zdravene ale dezvoltării sociale. De ce apar, însă, că sunt, în fapt, picioare de lut, moi, făcând să se clatine corpul social la fiecare mişcare mai serioasă de “progres”? Când vă duceţi la doctor sau sunteţi internat/ă în spital ori când vă pregătiţi copilul pentru a urma o şcoală, aveţi, de multe ori, încrederea că va fi bine pentru că doctorul/personalul medical sau învăţătoarea/personalul didactic prezintă garanţia acestei încrederi. Aveţi încredere în Sănătate şi în Educaţie?
Boala sau Pacientul? Aflu dintrun interviu interesant, postat pe euractiv.ro (05.06.2013), acordat de doamna Ruxandra Dragia-Akli, director pentru Sănătate în Directoratul general Cercetare şi Inovaţie al Comisiei Europene, că investiţia în cercetarea pentru domeniul Sănătăţii e în scădere şi că Parlamentul European va fi mai preocupat de Energie în viitorul apropiat. Miezul interviului după mine, e legat de faptul că politicile naţionale în domeniul sănătăţii se concentrează prioritar mai degrabă pe diagnosticul bolii decât pe diagnosticul pacientului. Când e diagnosticat un cancer şi este recomandată o procedură medicală (chirurgie, radio sau chimioterapie, medicamentaţie etc.), aceasta ţine cont în mai mică măsură de răspunsul molecular la cancer; cu alte cuvinte, se tratează cancerul, dar mai puţin pacientul. Se ştie, răspunsul corpului la boală este individual, sistemul molecular reacţionează sau este afectat diferit de la persoană la persoană.
Cercet
