Grea e viaţa unui administrator de firmă de media! De când s-a prăbuşit piaţa de publicitate, mulţi căpitani de vas din acest domeniu s-au trezit că ambarcaţiunea de sub ei s-a cam aşezat cu burta pe nisip. În lipsa banilor, care au cunoscut un reflux de câteva ori mai rapid decât viteza cu care au irigat piaţa, orice om cu simţul răspunderii s-a apucat de restructurări şi „reinventări“ de tot felul. (Mai puțin dl Patriciu, care era prea ocupat să pozeze în Oracolul Presei şi care a topit zeci şi zeci de milioane – ai lui şi ai altora - pentru un ziar care este astăzi codaşul presei şi mai vinde doar vreo 12.000 de exemplare). Despre acest fenomen nu se învaţă la nicio şcoală de business din lume: piaţa comercială tradiţională pur şi simplu s-a evaporat! Nu era niciun secret pentru nimeni din presă că a existat, există şi va continua să existe o aşa-numită piaţă a influenţei.

Orice om cât de cât cu experienţă ştie că între subiectele lansate de politicieni într-un discurs izolat şi prima pagină a unui ziar de a doua zi există, de cele mai multe ori, o legătură nevăzută, care are de-a face cu strategii politice şi cu interese ale grupurilor pe care aceştia le reprezintă. Dacă nu eşti în titluri, nu exişti, se spunea pe timpuri. Dacă nu apari la televizor, nu te ştie nimeni, se spune astăzi, când pe piaţa din România există un ciorchine de televiziuni care se autointitulează „de ştiri“.

Toată lumea care reprezintă ceva în ţara asta cunoaşte regula şi i se supune mai ceva decât poruncilor din Biblie. Aşa se explică de ce există o bătălie pe viaţă şi pe moarte pentru controlul ştirilor, în ciuda faptului că analizele de piaţă – vorbesc despre piaţa oficială, la vedere – arată că este imposibil pentru o televiziune de ştiri să supravieţuiască din punctul de vedere al afacerii, chiar dacă s-ar închide peste noapte toate celelalte şi i-ar ceda primei