Fiordurile sunt cea mai mare atractie turistica naturala a Norvegiei, un fenomen rar, datand de acum 10-15 mii de ani, din timpul retragerii ghetarilor. Cuvantul fiord, ortografiat in limba norvegiana "fjord", se poate traduce prin golf.
Spectacolul este maret. Peisajul are aspectul defileurilor noastre, mult mai slabatic si mai adanc. Apa limpede de la fund este strajuita de paduri specifice nordului, stanci dezvelite sau acoperite cu lichen si un cer azuriu care confirma ca zona n-a cunoscut inca poluarea.
Numarul lor este greu de estimat, dar cine are rabdarea sa le numere pe harta Norvegiei poate descoperi aproape doua sute de fiorduri.
Litoralul norvegian masoara 3.380 km, dar geografii au calculat ca, daca il consideram desfasurat, respectiv urmand si linia fiordurilor, lungimea uscatului care atinge marea este de zece ori mai mare, ceea ce reprezinta aproape jumatate din circumferinta Pamantului.
Padurile de conifere predomina uscatul, iar cine a vizitat zona fiordurilor sustine ca nicaieri in alta parte aroma de rasina si culoarea de verde pregnant nu sunt atat de izbitoare.
In ciuda climatului rece, fauna este bogata in zona. Predomina soarecele de camp si elanul, care atinge si chiar depaseste uneori 2 metri inaltime. Se afla la ei acasa: ursul brun, rasul euroasiatic, lupul, castorul, vidra si un mare numar de pasari.
Fiordurile sunt alimentate cu apa dulce de pe versantele muntilor, dar comunica si cu marea, dinspre care patrunde apa sarata. Ca rezultat, apa lor are o salinitate mai scazuta decat a marii, dar mai ridicata decat a raurirlor.
Calitatile apei au permis Norvegiei sa puna bazele celor mai prospere exploatari de somon din lume, exportand acest peste de crescatorie in cantitati enorme, care au concurat somonul natural, mult mai scump.
Pe aceasta tema
