R. Domnule primar, acum un an, când erați aspirant la frâiele orașului, v-am întrebat, din pură curiozitate estetică, dacă va colorați părul. Întrebarea era evident retorică. Mai țineți minte ce ați răspuns?

Ro. Sigur. Și atunci, ca și acum, prefer să nu răspund deloc la întrebările incomode, care mă enervează și îi transformă pe reporteri în dușmani declarați, decât să mint. Am spus, răspicat, că nu mă vopsesc, ci că folosesc un estompator, pentru un look fresh și uniform. Evident, așa este: sunt uniform nu numai la culoarea podoabei capilare, ci și în gândire și atitudine, chiar plat, aș putea zice. Asta mă face imun la tot ce este în favoarea cetățeanului, inclusiv la solicitările venite din formațiunea politică care m-a cocoțat în scaunul de primar, chiar dacă gurile rele spun că și o mătura dacă ar fi candidat din partea USL ar fi câștigat. Totodata, cu aceeași platitudine și indiferență față de ce spune vulgul, fac tot ce îmi stă în putere să răsplatesc pe cei doi-trei cetățeni care mi-au acordat valiza lor, în timpul campaniei de acum un an. Astfel, eu îmi pot permite să fiu plat și uniform. Au ei destule nevoi și imi spun răspicat ce am de făcut. Deci, da!

R. Recunosc că este un fir roșu care mi-a ars și mie degetele, după întrebarea cu estompatorul și mi s-au închis uși legate direct sau aiurea de Primărie. Și asta în orașul pe care îl iubesc și pentru care am refuzat să-mi urmez familia într-o țară democratică. Apropos de oamenii cu care lucrați, care au fost criteriile de selecție?

Ro. Senzatia pe care ai avut-o este absolut reală. Te-am dat în consemn din centrul orașului până la Aeroport inclusiv, sau mai ales. Trebuia să am și acolo niște oameni ai mei. Să ne înțelegem: sunt EU, 50 de locuri libere și abia apoi oricine altcineva. Ți-o pot confirma și colegii mei de partid, de altfel. Tot așa, estompatorul m-a ajutat să scap de frus