Timp de şase luni, guvernul Ponta, dar şi România au beneficiat de o lună de miere financiară extraordinară. Banii, câteva miliarde de euro, au intrat în România aproape fără să facem nimic. Titlurile de stat româneşti în lei au fost incluse în doi indici globali - JP. Morgan şi Barcley’s, ceea ce a însemnat o direcţionare a unor bani către piaţa românească. Acest lucru, plus diferenţialul de dobândă între piaţa externă (0-1,5% la euro şi dolar) şi cea internă (6% la lei) au determinat intrarea de bani pe piaţa financiară, iar cursul a scăzut de la 4,5-4,6 lei pentru un euro la 4,3-4,35 lei/euro. Dobânzile la titluri de stat în lei au scăzut de la 6% la 5%, iar pe piaţa secundară au ajuns să se tranzacţioneze şi la 4,5-4,8%. Inflaţia este în scădere, ceea ce pentru BNR a constituit un bun prilej să anunţe că urmează un nou ciclu de reducere a dobânzii de politică monetară.

Balanţa comercială s-a îmbunătăţit, iar pentru prima dată după două decenii am avut un excedent de cont curent, ceea ce diminuează destul de mult vulnerabilitatea externă.

Industria şi exporturile au crescut peste aşteptări, ceea ce a adus o creştere economică de 2,2% în trimestrul întâi faţă de perioada similară a anului trecut.

Nu cred că guvernul Ponta îşi închipuie că a avut o mare contribuţie la evoluţia pozitivă a acestor indicatori, respectiv, că dacă a venit USL-ul la putere, au început să intre şi banii, iar investitorii ne văd cu alţi ochi. România a beneficiat timp de şase luni de o conjuctură externă favorabilă, adică o parte din banii „ieftini“ care au inundat pieţele internaţionale, începând de la dolari, euro până la yeni japonezi, s-au deversat şi pe la Bucureşti, în căutare de randamente financiare superioare.

A fost de ajuns ca, acum două săptămâni, câţiva oficiali neexecutivi ai boardului FED – banca centrală americană – să vorbească despre posibilit