„Vântul bate, apa trece, bolovanii rămân… Iar coafura rezistă doar dacă eşti spân”. (Să mă ierte cei de la Taft…)
Din ciclul „am întâlnit şi români fericiţi, dar nu aici”
Românii sunt mari amatori de evenimente, mai ales dacă nu trebuie să plătească pentru a participa. Evident, preferatele lor sunt evenimentele unde se lasă cu mâncare şi băutură moca, dar parcă nici să stai degeaba într-un colţişor răcoros nu e de colo… Unde mai pui că ai şi lăutar personal, şi e posibil să apari şi la teveu? Ok, poate că muzica acestui lăutar nu e neapărat pe gustul tău, dar merge de-o poză pentru CV-ul de pe facebook.
Nu, concertul nu a fost marca „Salam” şi nici „De Vito”, cu toate că s-a petrecut într-un oraș din România. Evenimentul despre care vă vorbesc a fost chiar un concert simfonic, susţinut de violonistul Alexandru Tomescu. Acest încântător concert a avut loc într-o catedrală, iar eu, nepotrivit de optimistă, mi-am zis că nimic ghiolbănesc nu se poate întâmpla în acel loc. Nu ştiu de unde am căpătat atâta încredere şi curaj, dar probabil are legătură cu faptul că nu mă duc prea des pe la biserică.
„Dar ce-avem noi aicea”? Ei bine, am avut următoarele: domni şi doamne de toate vârstele, dintre care unii îmbrăcaţi confortabil în tricouri cu găurele, cu dunguliţe şi cu bulinuţe, pantalonaşi scurţi şi şlapi. Dar e normal: oamenii au venit să se simtă bine, nu să facă parada modei. Să te îmbraci decent atunci când participi la un concert simfonic nu poate fi decât un apanaj al snobismului şi al iubirii exagerate de sine. Doar în faţa lui Dumnezeu suntem toţi copii, deci n-avem decât să ne purtăm ca atare. Unii dintre copiii mai vârstnici s-au simţit atât de bine încât au găsit cu cale să moţăie puţin. Normal. E plăcut la biserică. Răcoare, atmosfera, lume bună, muzică de calitate. E şi educativ, şi de bon ton. Alexandru Tomescu, Catedrala şi Bach au în
