Sistemul bancar are indicatori solizi, dar în acelaşi timp un grad foarte mare de dependenţă de băncile străine, centrii de decizie fiind în multe cazuri în afara graniţei când vine vorba de situaţii critice.

Aceasta este una dintre lecţiile crizei de la sucursala Bank of Cyprus care timp de o lună şi-a privat clienţii de dreptul de a dispune de fondurile lor conform dreptului de proprietate protejat teoretic de lege.

În mod fericit, testul reprezentat de situaţia specială de la Bank of Cyprus a vizat un portofoliu relativ redus şi un număr de clienţi restrâns.

Chiar şi aşa, rezolvarea crizei a venit după circa o lună inclusiv din cauza faptului că banca are regim de sucursală, iar puterile BNR asupra acesteia sunt limitate.

O altă lecţie este legată de şansele de vânzare a unei bănci când se ajunge într-o situaţie-limită. În mod natural ofertele potenţialilor cumpărători sunt foarte slabe, tentaţia fiind de a profita de conjunctura dificilă în care se găseşte vânzătorul, chiar dacă activele scoase pe piaţă au calitate bună.

De asemenea, răgazul scurt avut la dispoziţie reduce şansele încheierii unei tranzacţii de vânzare în termeni convenabili ambelor părţi.

Aşa se face că sucursala Bank of Cyprus nu a putut fi vândută. Întrebarea care apare este ce s-ar întâmpla cu o bancă de dimensiuni mai mari care nu s-ar mai putea baza pe sprijin din afară şi ar intra sub presiunea retragerilor de fonduri.

Cu precădere din ultimul an s-a extins pe piaţă un proces de reechilibrare a băncilor locale prin reducerea dependenţei de băncile-mamă din afară şi creşterea ponderii resurselor atrase prin forţe proprii. Procesul este însă de-abia la început şi multe bănci continuă să înregistreze poziţii vulnerabile din acest punct de vedere.

Băncile de pe piaţă au exersat în toamna trecută pentru prima dată soluţia de salvare cu ajutor