Notiţele unui mare leneş, carele, dacă nu ar fi fost să fie ca atare, ar fi scornit-sclipuit, în baza ideilor-momentelor-licăririlor-filgerărilor cu adevărat năsruşnice, dar amuzante ce-i trec prin cap, veritabile... perle artistice! Dar, precum am zis, lovit de dalac fiind—boala oilor—a catadixit doar să consemneze, scurt, dar scurt de tot, unele ca acestea:

d.e. DESPRE MINTE

ÎN—CĂL—ŢĂ---MINTE

ÎM---BRĂ—CĂ –MINTE

ÎN—GRĂ ---ŞĂ---MINTE,

Dar pe ...când:

ÎN—VĂ—ŢĂ—MIIIIINTE?

Sau:

Ieri, trecând prin zona hotelului „INTURIST”, văd venind în faţa mea doi bărbaţi: unul-înalt, impunător, în strai negru, dar cu capul alb-nins, iar barba, de tip corsar, ca spuma laptelui... Păşea demn, rar, de parcă ar fi împins cu pieptu-i întreaga istorie a lumii (unde? încotro? nu ştiu), iar alături de el păşea, parcă ţupăind , un omulean în galben, josuţ, serviabil, care vorbea ceva, dar eu nu auzeam ce anume, gesticula, arătând cu mâna ba într-o parte, ba în alta, spre un bloc, spre un altul, ca un ghid sau o călăuză..

Am avut o senzaţie de stranie întâlnire...

Ceva s-a produs în adâncul memoriei mele şi, aşa cum păşeam spre cei doi, la un moment dat , mi-a trecut prin minte gândul:

__Dar acesta seamănă cu...

Apoi:

__Dar dacă e cu adevărat... Paul Goma, aşa cum îl ştim din atâtea şi atâtea portrete, fotografii?...

După acea senzaţie stranie a venit şi întrebarea: „Dar ce să caute Paul Goma la Chişinău într-o zi ca ...asta?” Un alt gând s-a