Sfidând eventuala tentaţie privind creşteri ale cotei de popularitate pe care le-ar aduce abordarea marelui repertoriu pianistic, la început de iunie Raluca Ştirbăţ a revinit pe scena Atheneului Român; ne-a prezentat de această dată o capodoperă a repertoriului – l-aş numi clasic, românesc, anume „Concertul pentru pian şi orchestră” de Paul Constantinescu.

A făcut-o în compania colectivului simfonic al Filarmonicii bucureştene condus de Roland Zollman, un obişnuit al publicului bucureştean.

În premieră, în compania orchestrei Filarmonicii bucureştene

Muzician al unei maturităţi artistice consolidate, Ştirbăţ dispune de o natură muzicală ce nu se impune prin datele de forţă, de reliefată elocvenţă ale comunicării. Dezvoltă o imaginaţie timbrală eficient ataşată spiritului stenic, puternic afirmativ al acestei muzici. Strălucirea jocului pianistic, cuceritor în părţile extreme ale lucrării, este el însuşi un spectacol; este înbogăţit de datele unei sensibilităţi pianistice feminine de mare bun gust. Se poate vorbi de o fericită joncţiune între dinamismul tematic al lucrării şi natura vie a expresiei pe care o dezvoltă tânăra muziciană. Simplitate, firesc, vioiciune interioară şi, în plus, conştiinţa faptului că are de comunicat datele unei capodopere, anume primul concert cu totul important în literature genului, la noi.

Nu a avut parte de o colaborare atentă din partea dirijorului oaspete, din partea instrumentiştilor ansamblului; în destule momente a fost acoperită de dinamismul covârşitor al sonorităţilor orchestrei. Cu toate acestea, prima secţiune a părţii lente a lucrării a făcut loc unei iluminări timbrale pe care pianista o deduce firesc din însăşi intonaţia sobră, nesofisticată a cântecului tradiţional. (FOTO: pianista Raluca Ştirbăţ)

Comemorarea maestrului Paul Constantinescu

Nu pot să nu observ, implicată acestei comemorăr