Un reporter merge într-un sat oarecare, cu gândul de a afla opinia oamenilor simpli despre mersul lumii contemporane. Pe una dintre uliţele satului, reporterul se opreşte să discute cu un om trecut bine de prima tinereţe, care stătea sprijinit în baston pe o băncuţă din faţa casei. „Bună ziua, bădie! Ce ziceţi, cum vi se pare că merge lumea asta?”, întreabă reporterul. La care omul nostru îi răspunde oarecum resemnat: „Cu cracii-n sus, domnule, cu cracii-n sus!”

Relatarea de mai sus ar putea să fie doar o poveste născocită, la fel cum ar putea fi un caz real. Cert e că au trecut mulţi ani de când am auzit-o prima dată şi mi-a rămas în minte cu „ajutorul” multor evenimente care se încadrează perfect la categoria „cu cracii-n sus”. Ultimul eveniment de pe această listă mult prea aglomerată s-a petrecut în dimineaţa zilei de luni, când - inspiraţie nefastă - am început să citesc un articol pe site-ul uneia dintre publicaţiile „quality” din România. Cel puţin pentru povestea de faţă, nu merită să pomenesc şi numele publicaţiei. Articolul începea cu un titlu cel puţin curios - „Noaptea minţii: Cartea care te învaţă cum să faci sex creştin” - şi continua într-adevăr în direcţia unei nopţi a minţii... jurnalistice.

Pe scurt, este vorba despre o biserică greco-catolică din Timişoara, care a iniţiat o campanie de castitate, traducând şi un manual de educaţie sexuală din perspectivă creştină. Nimeni nu a fost luat cu forţa de pe stradă şi introdus în tainele purităţii sexuale, niciun tânăr nu a fost obligat să-şi păstreze virginiatea până la căsătorie. Oamenii prezintă pur şi simplu riscurile sexului în afara căsătoriei şi avantajele abstinenţei până la momentul întemeierii unei familii. „În fapt, nu numai că li se îngrădeşte, în mod flagrant, dreptul la viaţă privată, dar este cel mai perfid mijloc de subjugare morală a tinereţii lor”, spun aşa-zişii jurnalişti