Unii consideră că numărul membrilor Consiliului ASF este prea mare şi trebuie redus; mie, unuia, însă, mi se pare că este prea mic numărul literelor acestui acronim şi că trebuie lărgit.

Deocamdată, mi-e indiferent că membrii Consiliului sunt şaptesprezece sau unsprezece, în schimb nu-mi este indiferent că, după titulatura instituţiei - Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) -, pare că activitatea de reglementare cade în sarcina altui organism.

Întrucât nu dispunem în ţară de vreun alt reglementator al pieţei financiare, rezultă că acronimul n-ar trebui să numere trei litere, ci încă o a patra care să fie "R", de la "reglementare".

Desigur, Uniunea Europeană ne transmite directivele europene de reglementare, dar, deocamdată, nu ne-a anunţat nimeni că i-am cedat complet suveranitatea, în domeniu, după cum nici n-ar fi rezonabil, ba chiar asta ar putea provoca disfuncţii - să aşteptăm reglementări de la Bruxelles, pentru, de pildă, îndepărtarea pragurilor de la SIF-uri.

Mă gândesc că, datorită "specificului" indubitabil al pieţei noastre "în curs de dezvoltare" (vorba lui Ceauşescu), titulatura Autorităţii ar mai trebui să precizeze, pe lângă faptul că se ocupă nu doar de supraveghere, ci şi de reglementare, încă şi caracterul său naţional.

Ceea ce ar spori numărul literelor de la patru, la cinci. - "N", de la "naţional".

Asta, ca să înţelegem că activitatea ei nu se limitează la Bucureşti.

Tot aşa, ar mai trebui să adauge o a şasea literă - "R", de la România.

Altfel, ASF este o instituţie de pe un continent, pe dreapta.

Aţi putea spune că sunt chiţibuşar, dar, în realitate, sunt nostalgic; îmi amintesc, cu drag, de prima lege (cea din 1994), care menţiona explicit că CNVM poartă misiunea dezvoltării pieţei.

Nu că CNVM şi-ar fi îndeplinit misiunea vreodată, dar, din momentul în care a suprareglementat p