Pe lângă furnizorii de servicii, interesați să fraudeze sistemul medical, printre cei care au protestat împotriva cardului s-au numărat ONG-uri, fețe bisericești, medici de familie și reprezentanți ai Colegiului Medicilor Sursa: CODRIN PRISECARU
Dacă activiştii şi preoţii se tem de „cip”, pe care îl numesc „ochiul diavolului”, doctorii au nemulţumiri mai „pământene”: birocraţia şi cheltuielile suplimentare. Nu se ştie lobby- ul cui a fost mai puternic, cert e că deşi legea prevede că, de la 1 ianuarie 2013, cardurile devin obligatorii, ele nu au ajuns la niciun român.
Primii care au sărit ca arşi în momentul în care s-a anunţat public intenţia de a implementa un card de sănătate cu „cip” au fost ONG-iştii, ale căror temeri sunt legate de (in)securitatea datelor stocate pe card.
Ca-n povestea drobului de sare
„Datele despre sănătatea noastră, o adevărată avere, sunt puse generos la dispoziţia unor entităţi necunoscute nouă, despre care primim asigurări şi garanţii verbale că sunt sigure şi că totul e în beneficiul nostrui”, este de părere dr. Mihaela Andronache, membru al Asociaţiei pentru Libertatea Românilor.
Activiştilor civici li s-au alăturat preoţii, deşi, oficial, BOR nu s-a pronunţat răspicat împotriva cardului, aşa cum s-a întâmplat în Grecia. Anul acesta, în martie, circa 1.000 de persoane, printre care preoţi şi călugări, au participat în faţa Parlamentului la un miting „anti- cip”. „Ai sau nu cip? Căci în fond cipul ce este? O armă împotriva omului”, declara părintele Iustin Pârvu.
De ce nu avem card, domnule ministru?
Aceleaşi probleme ce ţin de securitatea datelor au fost ridicate şi de preşedintele Colegiului Medicilor Vasile Astărăstoae. „E periculos să fie puse toate informaţiile pe cip. Oricine poate avea un cititor compatibil poate afla tot”, a susţinut acesta. Problema nu e atât de simplă, susţin experţi consul
