Primul campion olimpic al scrimei româneşti, Ionel Drâmbă, a fost şters din analele sportului de către autorităţile comuniste, după ce sportivul a fugit din ţară, în 1970.

Timişoara a avut, de-alungul timpului, mai mulţi sportivi care au cunoscut gloria la Jocurile Olimpice, de la atletism până la polo, însă unul dintre ei nu se bucură nici acum, la şapte ani după trecerea în nefiinţă, de faima şi respectul cuvenite unui campion olimpic.

Ionel Drâmbă s-a născut în 1942, la Timişoara, în în 1959 devenea deja campion naţional de juniori atât la floretă, cât şi la sabie. După cinci ani avea să repete performanţa ca senior. A participat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice pentru România: în 1960 (Roma), la doar 18 ani, nu a obţinut rezultate notabile, în 1964, la Tokyo, a obţinut locul şase cu echipa, iar în 1968, la Ciudad de Mexico, a obţinut prima medalie olimpică a scrimei româneşti, la floretă individual. Până la plecarea din ţară a mai avut rezultate notabile pe plan internaţional, inclusiv două titluri europene, în 1968 şi 1969.

În 1970, a participat la un turneu în Germania şi a decis să nu se mai întoarcă în România. Fuga în occident l-a costat prestigiul pe Drîmbă, acesta fiind exclus din orice document oficial, din orice statistică sportivă. În 1980, în cartea „Aur olimpic românesc”, dedicat sportivilor care au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Olimpice, numele timişoreanului nu figurează nicăieri. După ce a părăsit ţara, a activat vreme de doi ani ca profesor de scrimă la Ulm, după care s-a stabilit peste Atlantic, continuându-şi activitatea în Sua, Venezuela şi Brazilia, a scris druckeria.ro.

După Revoluţia din 1989, Ionel Drâmbă a revenit în România, iar în 2001 a fost unul dintre candidaţii la fotoliul de preşedinte al Comitetului Olimpic Român, alături de Iolanda Balaş şi de Corn