Victor Ponta doreste sa fie un premier puternic. Si pe buna dreptate. In spatele lui sunt 70 la suta dintre parlamentari. Ar trebui sa nu existe probleme de niciun fel, iar vocea Guvernului sa se transforme in litera de lege. Asta in conditiile in care, de facto, forul legislativ continua sa fie ce a fost in ultimul deceniu, o institutie la carma Guvernului. E de presupus ca o revolutie in acest sens nu se va produce azi-maine. Iar daca asa stau lucrurile, daca va exista o oarecare lentoare in democratizarea Romaniei prin separarea reala a puterilor in stat, atunci ar trebui sa ne intoarcem la votul pe liste.
Astazi un parlamentar este prins intre Scylla si Caribda. Pe de o parte el le datoreaza cetatenilor si autoritatilor din colegiu pentru ca a fost votat in sistem uninominal si, pe de alta parte, Guvernul ii cere sa voteze in ritm accelerat si fara cartire initiativele legislative, dintre care cele mai multe sunt ordonante de urgenta. Este, sa recunoastem, un cerc vicios. Pentru ca, nu de putine ori, interesele la nivel central sunt divergente cu cele de interes local. In fiecare zi in care se afla la comisie sau in plenul Parlamentului, deputatul sau senatorul este confruntat cu aceasta dilema.
Votul uninominal pur va accentua aceasta situatie generatoare de conflicte intre Guvernul majoritatii si proprii parlamentari. Este, pur si simplu, un efect centrifug, generat nu doar de necesitatea transformarii Parlamentului in cea mai puternica institutie din arhitectura democratica a statului, ci si de presiunea din colegiu, din ce in ce mai accentuata. Stiind ca se va intoarce pentru a solicita din nou votul in colegiul sau, parlamentarului nu-i da mana sa ridice pur si simplu din umeri, votand de fiecare data cum vrea Guvernul, chiar daca, de multe ori, vointa guvernamentala este contrara interesului local.
Din aceasta perspectiva nu este deloc i
