Cursul de schimb a crescut, vineri, peste 4,58 lei/euro, după ce scăzuse până la 4,3 lei/euro în luna mai. Cu alte cuvinte, leul s-a întărit într-o lună, mai, în care statul a avut de plătit către străinătate peste un miliard de euro. Dar se depreciază în iunie, o perioadă în care serviciul datoriei externe este mult mai redus – 555 milioane de euro.
Sigur, creşterea cursului euro-leu poate fi provocată de decontarea unor sume care au legătură cu debitele din luna anterioară, însă, după toate probabilităţile mai e vorba şi de altceva. Scriam la sfârşitul lunii ianuarie că intrarea în vigoare a noului regulament privind activitate dealerilor primari - cele 12 bănci care licitează pentru titlurile statului – stimulează respectivele instituţii să participe la cât mai multe licitaţii şi apoi să tranzacţioneze titlurile achiziţionate, pentru a obţine punctaj bun. Adică, dealerii primari nu sunt obligaţi să menţină un portofoliu de titluri de stat. Ceea ce induce volatilitate, atât pe curs, cât şi pe dobânzi.
Ca să explic încă o dată mecanismul descris atunci, când ai posibilitatea să procuri resurse la 1% de pe piaţa vestică, vinzi euro contra lei, cursul scade, iar, în paralel, te acoperi de riscul valutar printr-un contract forward. Leii rezultaţi în urma vânzării valutei sunt plasaţi în titluri de stat, unde şi aici se reduc dobânzile la momentul achiziţiei. Apoi - după revenirea cursului şi dobânzilor la nivelul iniţial – nu mai rămâne de văzut decât cum pierd dealerii secundari care nu-şi dau seama de trend.
La finele lunii ianuarie, când am evidenţiat ce rezultate va avea implementarea noilor reglementări privind dealerii primari, am previzionat că rata de schimb se va înscrie în acest an într-un interval de fluctuaţie de 4,35 - 4,62 lei/euro. Se pare însă că m-am înşelat pentru că banda de variaţie s-a extins până la 4,3 lei/euro în
