Modul în care copiii mici şi puii maimuţelor antropoide comunică este tulburător de asemănător, iar un nou studiu al acestor similarităţi aduce argumente în sprijinul ideii că la originea limbajului verbal se află gesturile.

Studiul a fost realizat de cercetători de la UCLA care, pentru prima dată, au comparat dezvoltarea gesturilor la bonobo, cimpanzei şi oameni. Rezultatele aduc noi argumente în sprijinul teoriei originii gestuale a limbajului.

Psihologii de la UCLA au analizat filmări realizate timp de un an, ce aveau ca subiecţi exemplare din trei specii: un exemplar de cimpanzeu, unul de bonobo (numit şi cimpanzeu pitic, o specie diferită de cimpanzeii propriu-zişi) şi o fetiţă.

Printre gesturile observate la toate cele trei specii se găsesc arătarea cu degetul sau cu capul şi ridicarea braţelor, care înseamnă cererea de a fi luat în braţe. În cursul dezvoltării iniţiale a comunicării, gesturile erau predominante la toate cele trei specii. După un timp, la toate cele trei specii s-a dezvoltat puternic limbajul simbolic – prin cuvinte la copil şi prin forme (simboluri vizuale) la maimuţe.

Maimuţele incluse în studiu erau o femelă de cimpanzeu (numită Panpanzee) şi o femelă bonobo (Panbanisha), crescute împreună la Centrul pentru Cercetarea Limbajului din Atlanta, SUA.

Maimuţele comunicau cu îngrijitorii lor folosind gesturi, vocalizări şi simboluri vizuale, numite lexigrame. După cum explică cercetătorii, lexigramele au fost învăţate, la fel ca limbajul uman, în cursul interacţiunilor sociale semnificative, nu prin antrenament comportamental.

Cât despre fetiţă, ea a crescut în casa părinţilor ei, împreună cu un frate mai mare.

În vreme ce la maimuţe simbolurile erau de tip vizual, la puiul de om simbolurile au luat forma cuvintelor rostite. Analiza video a început când fetiţa avea 11 luni şi a continuat până la 18 luni; la