Una dintre marile controverse ale istoriei „Adevărului“ este, fără îndoială, legătura cu oficiosul Partidului Comunist Român - „Scînteia“.

După ce în 1989 „Adevărul“ a reapărut pe tarabe luând locul cotidianului de casă al Partidului Comunist, în mentalul colectiv s-a sedimentat ideea că între cele două publicaţii există legături vechi, că odată cu venirea la putere a comuniştilor „Adevărul“ a fost transformat în „Scînteia“, iar după căderea comunismului „Scînteia“ a redevenit „Adevărul“. De fapt, este o percepţie falsă, pentru că între cele două publicaţii nu a existat nicio legătură până în momentul Revoluţiei din decembrie 1989.

Înfiinţat în 1888, „Adevărul“ era deja unul dintre cele mai reputate cotidiene din România când „Scînteia“ a apărut pentru prima dată, în 1931, ca o foaie volantă care circula în ilegalitate. În 1937, apariţia ziarului „Adevărul“ a fost suspendată, reluându-se abia în 1946. „Scînteia“ intrase în legalitate încă din toamna lui 1944 şi cele două cotidiene au apărut în paralel, fără a avea nicio legătură, până în 1951, când „Adevărul“ şi-a încetat apariţia, luându-şi la revedere de la cititori. „Scînteia“ a continuat să apară.

IDEEA LUI SĂLĂGEAN

În 22 decembrie 1989, ziariştii de la „Scînteia“ s-au trezit în faţa unei realităţi neaşteptate: Nicolae Ceauşescu pierduse dintr-odată puterea, iar o mare parte din populaţia României ieşise în stradă şi nu mai voia să audă de comunism. Ziariştii s-au grăbit să treacă şi ei de partea Revoluţiei şi, în următoarele două zile, pe 23 şi 24 decembrie, au scos o ediţie specială sub titulatura de „Scînteia poporului“, ziar pe care un mesager l-a prezentat la Televiziune şi a promis, în numele redacţiei, că nu vor mai minţi.

Populaţia a continuat totuşi să privească cu rezervă către „scânteişti“, mai ales după ce, în numărul din 24 decembrie, a apărut titlul „Comunişti, la arme