Am scris de sute de ori despre obiceiul patronilor bucuresteni de restaurante de a-si baga toti banii in amenajarea si decorarea restaurantelor si de a considera ca bucataria si mancarea sunt niste lucruri de lasat la urma de tot, in cazul in care mai ramane ceva in cont si pentru asta. Si asta pentru ca bucurestenii considera ca asa si trebuie, evident…
De aceea, obisnuit fiind, nu mica mi-a fost mirarea sa vad un restaurant care arata cam ca un fast-food, insa in care am mancat multe lucruri fine, cum gasesti in nu foarte multe locuri in Capitala. Si cand spun ca arata ca un fel de fast-food, aceasta e dupa standardele de imagine din Bucuresti, pentru ca dupa acelea din Cluj – fiindca acolo e acest restaurant – imi inchipui ca e catalogat in alt fel.
Am uitat sa intreb de la ce vine numele restaurantului, adica Baracca. Auzisem de el, se spune ca e, probabil, cel mai bun din Cluj si, poate, chiar din toata Transilvania. De aceea, cand am intrat in el si am vazut primele mese din plastic, ca de McDonald’s, am iesit din nou in strada ca sa ma mai uit o data. Scria, intr-adevar, Baracca, asa ca am intrat din nou, cu inima destul de indoita, totusi.
M-am lamurit partial cand mi s-a spus ca in prima jumatate a salii mananca cei grabiti si cu salarii mai mici (sau cu rate mai mari la banca), pe cand cei cu mai putine griji si mai largi la punga pot merge in fundul salii, unde mesele de plastic au fete de masa, iar scaunele sunt nu de plastic alb, ca dincolo, ci din plastic cafeniu inchis si ceva mai comode, ca niste demifotolii. Citeste si:Scoateti pieptul de pui la gratar din meniu !O solutie inedita: cum poti avea meniul START in Windows 8Cele mai bune restaurante din Bucuresti in 2012
Meniul a fost si el o mica surpriza, pentru ca nu avea capitole separate pentru bogati si pentru nebogati, ci pizza si pastele celor din jumatatea fara fet
