Elveţienii se pronunţă pentru o înăsprire a procedurii prin care se acordă dreptul de azil. Din multe puncte de vedere, sistemul politic al democraţiei directe practicat de elveţieni poate fi considerat un laborator pentru Europa.

Elveţienii se deplasează de patru ori pe an la urne, pentru a se exprima pe marginea unor subiecte de ordin federal, cantonal sau comunal. Duminică, 9 iunie, ei s-au pronunţat în proporţie de aproximativ 76% pentru instituirea unor noi criterii, mai drastice, în privinţa acordării dreptului de azil.

În prezent, în Elveţia, în jur de 48 de mii de persoane aşteaptă un răspuns în urma depunerii unei cereri de azil, majoritatea acestor candidaţi venind din Eritreea, Nigeria, Tunisia, Serbia şi Afganistan.

Autorităţile elveţiene, prin adoptarea noii proceduri, doresc să limiteze, în primul rând, fluxul celor care vin să ceară azil din motive economice. Noul dispozitiv suprimă ca motiv pentru depunerea unei cereri dezertarea (întrucât mulţi africani din Eritreea invocau acest motiv), precum şi posibilitatea de a depune o cerere de azil într-o ambasadă elveţiană din străinătate. Elveţia era de altfel singura ţară din Europa, care mai oferea această posibilitate candidaţilor la azil.

Alte prevederi limitează regruparea familială, în sensul că numai soţii şi copii vor avea dreptul la ea. Elveţia, potrivit cifrelor avansate de autorităţi, primeşte mai mulţi refugiaţi decât Franţa, Germania şi Italia, cifrele fiind analizate în funcţie de dimensiunea teritoriului. Cum durata medie a examinării unui dosar de cerere de azil era de patru ani, mulţi candidaţi profitau de această durată pentru a rezida pe teritoriul elveţian şi a beneficia de ajutoarele respective în cursul examinării dosarului.

În altă ordine de idei, elveţienii s-au mai exprimat pe marginea unui proiect de eventuală alegere a membrilor Guvernului direc