Vlad Petri are 33 de ani şi de câţiva ani buni este fotograf freelancer. Prima dată meseria, iar mai apoi curiozitatea l-au purtat în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii, în ţări pe care turiştii mai degrabă le evită decât le vizitează. Deşi toate locaţiile în care a ajuns l-au impresionat, proiectul său de suflet rămâne un documentar despre protestele din Piaţa Universităţii.
La doar 18 ani a lăsat Bistriţa natală pentru Bucureşti şi cam tot la vârsta aceea s-a îndrăgostit de fotografie şi film pe care nu le-a abandonat de atunci, ba mai mult le-a transformat într-un stil de viaţă.
De ce fotografie şi film? Ei bine, Vlad Petri crede că „este cel mai bun mediu pentru „oprirea” timpului.”„Cred că sunt un colecţionar de imagini, îmi place să arhivez amintiri”, mai precizează bistriţeanul.
A terminat imagine-film la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 2004, iar în 2006 avea ocazia să-şi exploateze talentul în Iordania. Un an mai târziu ajungea în Afganistan, unde documenta o familie de fraţi care se trăgeau din regele statului asiatic.
Vacanţele tot în ţări mai puţin căutate de turişti şi le-a făcut, alegând Siria, unde s-a şi reîntors cu munca. A ajuns şi în ţările care s-au rupt din URSS, unde a documentat viaţa oamenilor de acolo şi mai ales modul cum au trecut prin tranziţie.
„Trăind vreo 10 ani în România de dinainte de Revoluţie, una dintre marile dorinţe era să pot călători, cât mai mult şi cât mai spre vest. Din fericire, am ajuns să merg în multe ţări din Europa de Vest, SUA, ţările nordice, Balcani. După un timp, după ce am început să mai cunosc oameni, să citesc, să mă intereseze şi alte zone, mi-am dat seama că devin atras tot mai mult spre est, spre ţări şi continente mai puţin turistice.
În prezent sunt student la master în Antropolo
