„Clipa dovleacului, Cenuşăreasă dragă!". Cred că duminica de final de TIFF e pentru Cluj ce a fost ora 00:00 fără 5 minute pentru Cenuşăreasa. Se mai uită o dată la prinţ, cu zâmbetul despre care speră că o să-l facă să alerge mai încolo pe scări, după ea.

Şi tu la Cluj mai arunci o privire peste program şi vezi pe listă toate filmele de competiţie, crezând că în orele rămase mai poţi să prinzi măcar vreo două. Şi ştii că mâine dispar steguleţele de pe stâlpii de pe pietonală, bannerele de pe străzi, AperiTIFF-urile din standuri, afişele din geamurile cinema-urilor, oamenii cu badge-uri, lounge-urile şi canapelele verde mentă din Piaţa Unirii, Mercedes-urile vişinii (maşinile oficiale ale Festivalului) cu turnuleţ (logo-ul TIFF). Ora dovleacului... (Citatul de la început vine dintr-o carte a lui Salman Rushdie. El nu vorbea de TIFF, desigur, dar, având în vedere că anul ăsta Trofeul Transilvania al TIFF a mers la un film indian, asocierea cu Rushdie e chiar nimerită).

„Nu mai sunt bilete!" A fost ediţia lui „Nu mai sunt bilete!". Am încercat de două ori să ajung la „Corabia lui Tezeu" (a luat Trofeul Transilvania) şi o dată la „Wadjda" (a luat Premiul Publicului) şi am dat de „Nu mai sunt bilete!". Altădată ne-ar fi lăsat măcar să stăm pe jos în sala de cinema... Dincolo de dezamăgirea aferentă, a fost însă şi o umbră de mulţumire: când vi s-a întâmplat ulima oară să ajungeţi la un cinema din centru (nu la multiplexuri) şi să fie sala plină? Sau, mai bine: când vi s-a întâmplat ultima dată să ajungeţi la un cinema din centru? Vedeţi? Despre asta e vorba.

Dacă ar fi să fac o recomandare din ce-am văzut anul ăsta la TIFF: „Nord-Vest" (Danemarca), fără îndoială. Pentru băiatul rău care nu ţi se pare nicio clipă că e băiat rău. Şi nici nu e. TIFF a fost ediţie de criză anul ăsta, ziceau organizatorii. Bugetul e sesizabil mai mic decât la ediţia din 2