Susţin, în general, cauzele legate de protecţia mediului, mai ales când în joc nu e progresul, ci buzunarele unor şmecheri ai căror fraieri suntem (şi vom fi în continuare).

Zilele astea m-am enervat uitându-mă la cum sunt trataţi, la Istanbul, oameni cu drept de vot, care protestează pentru distrugerea unui spaţiu verde (cam singurul din centrul oraşului). Şi nu mă refer aici atât la intervenţia brutală a poliţiei, cât la atitudinea primului-ministru Erdogan, care a declarat, printre altele, că: reţelele sociale sunt cel mai daunător şi periculos lucru din societate, că suporterii lui le vor da protestatarilor „lecţia corectă", că planurile de-a distruge parcul vor merge mai departe şi, chiar astăzi - în a zecea zi de proteste - că „răbdarea" lui are un sfârşit.

Revenind în patria resemnării, am să mă leg de „cel mai periculos şi dăunător lucru din societate", Facebook-ul. La noi, aici încep şi se termină majoritatea protestelor. Un „like" e, de cele mai multe ori, maximul de implicare socială de care suntem noi capabili, chiar atunci când miza e una foarte importantă. Dar nu vreau, acum, să critic acest fapt. Vreau să mă refer strict la activismul de pe Facebook.

Ca şi mine, majoritatea prietenilor mei de pe Facebook sunt împotriva exploatării gazelor de şist, a proiectului Roşia Montană, a despăduririlor şi a oricărei distrugeri de natură, în general. Şi când zic „sunt împotrivă" mă refer, desigur la minime manifestări în mediul online. Astfel, cu regularitate, îmi apar în feed diverse semnale de alarmă share-uite de partenerii de socializare.

Foto: blog Ion Coja

Astăzi, am dat şi eu un astfel de share, la un post de pe blogul unui domn numit Ion Coja, cu fotografii foarte reuşite despre o realitate foarte urâtă: un iaz de decantare şi o haldă de steril, urmări ale unei exploatări de cupru. În articol se spune că un astfel de iaz pre