„S-a terminat şi TIFF-ul ăsta” – am spus fiecare dintre noi la petrecerea de sîmbătă seara, mai înghiţind un oftat, mai înghiţind o măslină, şi am repetat-o a doua zi dimineaţă, la cafea, înainte să ne urcăm în maşină şi să ne întoarcem la Bucureşti. Paranteza s-a închis, nu mai vedem patru filme pe zi, nu mai vorbim pînă dimineaţă despre ruşi şi danezi, nu ne mai facem curaj cu nişte roze bine răcorit, nu mai urmărim regizori pe străzi, nu mai bem cafele la terase în soare, nu mai numărăm pisicile din filme (anul ăsta, mult mai multe decît cîinii), nu mai prindem răsăriturile din Cluj.
Tragem linia aici, rugîndu-i pe cîţiva prieteni ai Dilemei să facă un top 5 al filmelor văzute la TIFF, cu sau fără explicaţii. Pe unele dintre ele le puteţi vedea în zilele următoare şi la Bucureşti, la Grand Cinema Digiplex şi Elvira Popescu.
Corina Şuteu, manager cultural, fondator Making Waves
1. Specialistul (r. Eyal Sivan, 1999)
2. Gloria (r. Sebastian Lelio, 2012)
3. Après mai (r. Olivier Assays, 2012)
4. Experimentul Bucureşti (r. Tom Wilson, 2013)
5. Pastila fericirii (r. Cecília Felméri, 2012)
Mona Nicoară, regizor
Urăsc să fac topuri, le găsesc funciarmente nedrepte. În plus, eu la TIFF am apucat să văd jumătate din cît voiam să vad de fapt - parţial din pricină că am fost ocupată cu jurizarea, şi parţial pentru că aşa este, întotdeauna, la TIFF. Dar, la o adică, îmi pare bine să atrag atenţia asupra unora dintre filmele pe care am apucat să le descopăr la TIFF anul ăsta:
1. Specialistul lui Eyal Sivan, un film de arhivă care face din istorie un spectacol incomod de intim şi explorează simplitata ororii Holocaustului.
2. Un episod din viaţa unui adunător de fier vechi, una dintre acele puţine recreeri oneste, dacă poate exista aşa ceva - şi eu, una, cred că există; respectul faţă de personaje şi subiect es
