După ce de la o lună la alta statul a reuşit să stabilească recorduri după recorduri în privinţa costurilor de împrumut de pe piaţa locală, graţie interesului străinilor pentru activele româneşti, acum tendinţa se inversează şi Finanţele trebuie să plătească tot mai mult pentru a atrage sumele de care este nevoie.
Practic, deşi inflaţia aşteptată este în scădere (BNR prognozează 3,2% la finele anului), dobânzile de împrumut merg iar în sus, exclusiv prin schimbarea percepţiei investitorilor străini faţă de titlurile de stat româneşti.
Cel mai mic cost de împrumut din istorie a fost stabilit undeva pe la jumătatea lunii mai, când pentru 12 luni s-a plătit un randament mai mic de 4%, respectiv de 3,98%. Timp de încă patru licitaţii, din care două pe termene foarte lungi, totul a stat foarte bine, fiind consemnate costuri minim istorice pe fiecare scadenţă de 3, 5, 10 şi 15 ani, respectiv de 4,44%, 4,53%, 5,03% şi 5,16%.
Apoi la licitaţiile din iunie au venit şi scumpirile, adică inversarea tendinţei. Randamentele pe 2 ani au ajuns la 4,66%, cele pe 3,3 ani la 4,96%.
La licitaţia de luni, cu scadenţa la 3 ani, scumpirile au continuat, randamentul sărind brusc la 5,06%, de la 4,44% cât s-a plătit pe 16 mai. Vorbim de o scumpire cu 0,6 puncte pe fiecare an, respectiv de 1,8%.
Ministerul Finanţelor şi-a propus să atragă azi 300 milioane lei, ceea ce a şi reuşit prin acceptarea unui randament mai mare de 5%, oferta băncilor fiind de aproape 3 ori mai mare (890 milioane lei).
La licitaţia precedentă, de joia trecută, Finanţele nu au reuşit să atragă cât îşi propuseseră, adică 700 milioane lei, ci doar 542 milioane lei, întrucât nu au vrut să plătească peste 5%. Au acceptat doar 4,96%, dar au atras cu 168 milioane lei mai puţin decât nivelul indicativ.
Finanţele au înţeles că mai bine îşi fac planul de finanţare, chiar dacă asta în
