Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei, Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni, Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

Am avut dreptate, din nefericire, atunci când avertizam, într-un articol anterior, despre existenţa pericolului ca familia creştină să nu fie ocrotită de viitoare Constituţie, iar solicitarea Patriarhiei Române ca familia să fie definită ca formată dintr-un bărbat şi o femeie, să rămână fără efect, ca o lovitură de bici aplicată mării.

Marţi, 11 iunie 2013, onorabilii membri ai Comisiei parlamentare pentru modificarea Constituţiei au reanalizat şi au respins amendamentul Art. 48 (1) care preciza că: ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

Acum câteva zile, acest amendament a fost admis. Mulţi creştini şi membri ai ierarhiei clericale bisericeşti s-au bucurat, crezând că s-a obţinut o victorie definitivă, că Patriarhia Română are o mare putere de convingere asupra clasei politice româneşti. Bucurie vremelnică şi nejustificată, atitudine superficială! Defel surprinzător, Comisia parlamentară a renunţat la consacrarea familiei naturale - formată din bărbat şi femeie - în textul viitoarei Constituţii a României şi probabil, a cedat la presiuni venite atât din partea organizaţiilor LGBT din România şi mai ales, din străinătate, cât şi de la persoane care sunt adepte ale homosexualităţii şi ocupă poziţii de influenţă, eventual de decizie în politică, în mediul de afaceri, în ambasade străine şi structuri pan-europene.

”Constituţia a lui Radu cel Frumos” - domnitor bănuit că ar fi câştigat tronul Ţării Româneşti datorită calităţii de favorit-amant al sultanului Mehmed al II-lea, cuceritorul B