Ionuţ a dat bacul prin 2003. A copiat şi la mate, şi la istorie. Apoi s-a dus la o facultate particulară, doar la examene, şi a trecut ca prin brânză. A cumpărat şi lucrarea de licenţă şi iată-l absolvent. Naşul său era mare într-o instituţie publică, aşa că a primit un loc călduţ în sistemul bugetar. Prin concurs, să ne înţelegem. A cărat dosare câteva luni, apoi a avansat în ierarhie. E la Investiţii. Nu face mare lucru, nu rezolvă nimic, ia salariu.
Un alt Ionuţ a trecut prin purgatoriul primului. Numai că nu avea un naş sus-pus. El s-a înscris în partid şi a lipit afişe. Şi el a primit post, lucrează la Proiecte europene. Nu a reuşit să ducă un proiect cap-coadă, nu a atras vreun euro.
De Ionuţi din ăştia este plin sistemul bugetar. Nu se agită, dau sfaturi alambicate, generaliste, fac un Solitare şi sunt cu ochii pe ceas să se facă ora de dus acasă. Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim.
De trei ani încoace, gradul de dificultate a Bacului a crescut. Ionuţii nu-l mai escaladează la fel ca înainte. Cei care-l sar, totuşi, aleg o facultate inutilă, gen Jurnalism, unde-s vreo opt pe loc, Filosofie, Sociologie, Management. Când ies de pe băncile ei, Magna cum laude, că acolo sunt note mari, intră direct în şomaj. Ăilalţi (Ionuţii care-l pică) pleacă în străinătate la muncă sau mai stau un an pe-acasă, pe banii babacilor.
Vina nu e a lor, ci responsabili sunt Ionuţii care au dat Bacul din ’90 până în 2007-2008. Cei care plimbă în continuare dosare în departamentele de Investiţii, cei care nu reuşesc să atragă fondurile europene.
Ionuţii, la primul contact cu sistemul, au furat prin copiere. S-au înşelat pe ei, pentru că în maniera asta a fost conceput sistemul, în fapt. Care au continuat să se mintă, trecând prin facultăţi inutile, fără griji, fără obiectiv, fără viitor. Apropo, România nu mai are nicio Universitate în T
